însotitor

Însotitorul este o persoană care însoțește pe altcineva în diverse contexte, precum călătoriile, evenimentele sau procedurile medicale și administrative. Rolul său poate fi de natură personală, familială sau profesională, iar responsabilitățile variază de la sprijin logistic și asigurarea siguranței până la facilitarea comunicării sau asistarea în activități zilnice. În general, unui îmbinător de sprijin i se atribuie funcția de a facilita deplasarea, de a oferi companie și de a asigura un cadru de suport pentru persoana însoțită.

Etymologia termenului derivă din verbul a însoți, cu sufixul de agent -tor, indicând pe cineva care efectuează acțiunea de însoțire. În ortografie română există și forma însoțitor, varianta folosită în unele izvoare, dar sensul de bază rămâne același: persoană care însoțește pe altcineva.

Contextual, însotitorul poate avea roluri variate: membru al familiei sau prieten care însoțește o persoană în călătorii; angajat sau voluntar în instituții medicale sau sociale pentru a facilita accesul la servicii, pentru a supraveghea situații sau pentru a oferi suport în comunicare și înțelegerea procedurilor. În drept, în domeniul social sau în mediul medical, termenul subliniază funcția de sprijin și de asigurare a continuității asistentei, mai ales în cazul persoanelor cu dizabilități, minorilor sau pacienților aflați în situații vulnerabile.

Însotitorul apare ca o funcție de suport și de conectare între persoana însoțită și mediul în care se află, contribuind la facilitarea mobilității, participării la activități și respectării drepturilor în cadrul diverselor contexte sociale.