înconjoar

Înconjoar este, în limba română standard, o formă lematică asociată infinitivului a înconjura, având sensul de a înconjura, a închide sau a învălui ceva prin formarea unui cerc sau a unei bariere în jurul lui. Forma corectă în dicționare pentru infinitiv este, deci, a înconjura; „înconjoar” apare în mod uzual ca variantă nonstandardă, regională sau ca greșeală de scriere. În uz, sensul de bază rămâne transitiv: se poate spune că cineva sau ceva înconjoară un obiect, o zonă sau o populație.

Utilizare și sensuri

Se folosește atât în context literal (militar, urbanistic, geografic), cât și în sens figurat. Exemplu literal: armata a înconjurat orașul; orașul este înconjurat de ziduri. Exemplu figurat: frica i-a înconjurat pe oameni, indicând o senzație de închidere sau de limitare.

Conjugare și formă

Este un verb tranzitiv care se conjugă în mod obișnuit după regulile verbelor din primul conjugator, iar participiul său de perfect s-a format este înconjurat (cu sau fără complement). Forma „înconjoar” nu face parte din standardul normativ și, în textele formale, este recomandat să se folosească varianta corectă „a înconjura” și formele aferente, precum „înconjură”, „înconjuram” etc., în funcție de timp și persoană.

Sinonime și nuanțe

Sinonime uzuale includ încercui, înconjura, învălui în sens figurat. Posibile antonime sunt deschide, disperse, îndepărta.

Referințe

În dicționare normative se acordă prioritate formei a înconjura, iar înconjoar este văzut ca o formă neoficială sau dialectală. See also: încercui, înconjur, înconjurat.