înconjuram

Înconjuram este forma de imperfect indicativ a verbului a înconjura, în limba română. Ea exprimă o acțiune de a înconjura situată în trecut, cu caracter repetitiv sau nefinalizat. Forma de imperfect poate fi utilizată atât pentru persoana I singular, cât și pentru persoana I plural, iar scrierea este identică: înconjuram. Infinitivul este a înconjura; participiul este înconjurat; gerunziul este înconjurând.

Utilizare. Verbul desemnează acțiunea de a înconjura fizic un obiect, o zonă ori un spațiu, dar poate avea și sens figurat, indicând înconjurarea unei situații, a unor balturi sau a unor obstacole. De regulă, este compatibil cu situații istorice, militare sau geografice, dar poate apărea și în descrieri zilnice sau metaforice.

Forme conexe. Ca verb regular de prima conjugare, are forme personalizate pentru toate persoanele în timpul prezent, perfect compus, imperativ etc. Forma de imperfect, în plus față de sensul temporal, poate sublinia durată sau obișnuință în trecut. În scrierea actuală, diacriticele românești sunt recomandate pentru claritatea gramaticală; forma „înconjuram” poate fi înțeleasă atât ca eu înconjuram, cât și ca noi înconjuram, în funcție de context.

Exemple. În timpul exercițiilor, noi înconjuram zona pentru a simula un dispozitiv de securitate. A fost descris cum inamicii înconjurau orașul, iar autoritățile încercau să se descurce în fața acestei situații.

Vezi și. a înconjura; a încercui.