începutului

Începutului este forma de genitiv/dativ singular a substantivului românesc început, care înseamnă „începutul” sau „pornirea” unui eveniment sau perioade. Această formă este utilizată în contexte în care substantivul este exprimat în cazul genitiv sau dativ, adesea în construcții cu prepoziții care guvernează aceste cazuri.

Originile termenului sunt românești, derivând din cuvântul început, care la rândul său își are rădăcinile în latina initium prin evoluții istorice ale limbii române. În vorbirea comună, forma de genitiv/dativ singular este întâlnită în scrierea formală și în exprimări care indică o relație de proveniență sau de timp, de exemplu în expresii precum „din începutului zilei” sau „din începutului anului”, în funcție de structura propoziției.

Din punct de vedere morfologic, început este un substantiv masculin. Formele de singular includ: nominativul începutul, genitiv/dativul începutului; pluralul nominativ începuturile, genitiv/dativ începuturilor. Aceste simple schimbări de terminație permit adaptarea la diferitele roluri gramaticale în propoziție.

Utilizare. În limba română, începutul este folosit în fraze despre timp sau ordonare, iar forma la genitiv/dativ singular, începutului, apare în construcții cu prepoziții precum din sau de la, indicând proveniența sau punctul de start: de la începutul lunii, din începutului zilei. În scrierea academică sau juridică, folosirea formei în genitiv poate conferi precizie referenței temporale sau topice.

Veți întâlni începutul în multe expresii corespunzătoare sensului său general, iar începutului ca formă de genitiv/dativ apare în contexte în care este necesară indicarea deținătorului sau a punctului de plecare.