împingi

Împingi is a Romanian verb meaning "to push." It is a transitive verb that denotes applying force to move a person or object away from a position or to urge or press toward a goal. It can be used literally, as in pushing a door or a cart, and figuratively, as in pushing for a policy or pushing someone to make a decision.

Etymology: The verb derives from Latin impingere, via the development of the prefix împ- with the root pinge. It has both literal and figurative uses in Romanian and forms part of a common class of verbs with similar prefixes.

Conjugation: In present tense: eu împing, tu împingi, el/ea împinge, noi împingem, voi împingeți, ei/ele împing. Imperfect: eu împingeam, tu împingeai, el/ea împingea, noi împingeam, voi împingeai, ei împingeau. Perfect compus: eu am împins, tu ai împins, el/ea a împins, noi am împins, voi ați împins, ei au împins. Viitor: eu voi împinge, tu vei împinge, el/ea va împinge, noi vom împinge, voi veți împinge, ei vor împinge. Imperativ: tu împinge, noi să împingem, voi împingeți. Subjonctiv prezent: să împing, să împingi, să împingă, să împingem, să împingeți, să împingă. Participii: împins (masc. singular), împinsă (fem. singular), împinși (masc. plural), împinse (fem. plural).

Usage notes: The verb is commonly followed by direct objects: "a împinge o ușă," "a împinge un obiect," or figuratively: "a împinge o reformă." It forms standard Romanian tenses and moods with the expected auxiliaries and endings.

Examples: El a împins ușa și a intrat în cameră. Ei împing proiectul spre vot. Să împingem pentru schimbări.