traiectoria

Traiectoria este termenul românesc pentru curba pe care o urmărește un obiect în spațiu pe măsură ce timpul trece. În formulări matematice, traiectoria este descrisă prin poziția ca funcție de timp: r(t) = (x(t), y(t), z(t)) în spațiul tridimensional; viteza este v(t) = dr/dt iar accelerația a(t) = d^2r/dt^2. În plan bidimensional, r(t) poate fi scris ca (x(t), y(t)).

Traiectoria se poate determina experimental sau prin calcul, pornind de la condițiile inițiale de poziție și viteză și de legile mișcării. În unele cazuri, eliminând timpul se obține o relație între coordonatele spațiale; în altele, traiectoria este descrisă prin ecuații parametrice sau prin funcții ale lui t.

Este utilizată în fizică, mecanică, astrofizică, robotică, grafică computerizată și alte domenii pentru proiectarea, analizarea sau simularea mișcărilor. Exemple comune includ traiectoriile balistice ale proiectilelor, traiectoriile orbitale ale corpurilor cerești sau traiectoriile brațelor robotice în spațiul de lucru.

Forma articulată a cuvântului este traiectoria; forma de bază este traiectorie. În textele științifice, termenul poate apărea atât cu traieectorie, cât și cu traiectoria, în funcție de context.