terenurile

Terenurile sunt porțiuni de teren cu limite clare, utilizate în diferite scopuri, precum producția agricolă, dezvoltarea urbană, activități recreative sau conservarea resurselor naturale. Termenul este frecvent întâlnit în dreptul funciar, cadastru și planificarea urbană din România, precum și în documente de proprietate. În practică, terenurile pot fi în proprietate privată, publică sau pot fi supuse altor forme de folosință prevăzute de lege.

Clasificarea se poate face după destinația folosinței și după amplasarea urbanistică. Exemple comune includ terenuri agricole (teren arabil, pajiști, culturi permanente), terenuri forestiere și terenuri destinate construcțiilor. Din punct de vedere urbanistic, există intravilan (în interiorul limitelor localităților) și extravilan (în afară acestora). Planurile urbanistice generale sau locale atribuie destinații de folosință (rezidențial, industrial, comercial, agricol sau mixt), ceea ce influențează regimul de folosință, amenajarea și drepturile de proprietate, uzufruct sau închiriere.

Din punct de vedere legal, terenurile sunt înregistrate în cadastrul terenurilor și în cartea funciară. Drepturile reale asupra acestora pot fi transferate prin acte notariale; terenurile pot fi vândute, închiriate sau supuse exproprierii în condițiile legii, în scopuri de interes public, cu respectarea drepturilor proprietarilor.

Valoarea terenurilor este influențată de destinația permisă, accesibilitatea, utilitățile disponibile și contextul de dezvoltare urbană sau rurală. Problemele de mediu, fertilitate și potențialul de utilizare agricolă sau industrială pot afecta deciziile de management, planificare și conservare.