synaptogeneze

Sinaptogeneză reprezintă procesul prin care neuronii formează sinapse cu alți neuroni, facilitând comunicarea chimică și electrică în sistemul nervos. Are loc pe parcursul dezvoltării și în viața adultă, cu activitate maximă în perioada prenatală și în primele etape postnatale.

În timpul dezvoltării, contactele inițiale dintre axoni și dendrite duc la formarea butonilor presinaptici și a specializărilor postsinaptice. Sinapsele timpurii pot fi excitatorii sau inhibitoare și se maturizează prin recrutarea receptorilor, a proteinelor de cadru și a semnalizării, devenind rețele funcționale.

Mecanismele moleculare și celulare includ molecule de aderență celulară precum neurexinele și neuroliginel, care fac punți între membranele pre- și postsinaptice, precum și alți organizatori ca LRRTMs și SynCAMs. Astrocitele secretă factori care promovează formarea sinapselor; microglia participă la eliminarea și remodelarea sinapselor.

Neurotrofinele, în special factorul neurotrofic cerebral (BDNF), semnalizarea dependentă de activitate și dinamica calciului influențează maturarea și întreținerea sinapselor. Maturarea implică adesea trecerea de la receptori NMDA și semnalizare metabotropică la sinapse stabile ce conțin receptori AMPA.

În sistemul nervos matur, sinaptogeneză continuă la un nivel redus și este influențată de învățare, expunerea la mediu și recuperarea după leziuni. Dereglările formării și eliminării sinapselor au fost asociate cu tulburări neurodevelopmentale și psihiatrice.