sinonimii

Sinonimii reprezintă cuvinte sau expresii cu sensuri asemănătoare sau identice în aceeași limbă. Ei facilitează exprimarea variată și adaptarea tonului, a registrului și a nivelului de formalitate. Deși pot înlocui cuvântul ales în multe contexte, în practică nu sunt întotdeauna interschimbabili, deoarece nuanțele semantice, conotațiile, collocările și preferințele stilistice pot diferi.

Originea termenului vine din greacă, cuvântul sinonim derivând din syn- „împreună” și onoma „nume”. În română, forma „sinonim” și pluralul „sinonimii” au intrat în lexicografie prin contactul cu tradițiile lingvistice europene.

Clasificarea poate fi după acuratețe semantică: sinonimi perfecți, care pot înlocui cuvântul în aproape orice context fără a schimba sensul general, și sinonimi aproximativi, care diferă prin nuanțe, intensitate sau utilizări specifice (de exemplu în poezie, în jargon sau în diferite registre). De asemenea, diferența între registre (formal, colocvial) și între colocalizări poate afecta înlocuirea.

Exemple: frumos – plăcut (ambele pot însoți obiectele estetice, dar „frumos” sugerează frumusețe obiectivă, iar „plăcut” impresie subiectivă); fericit – bucuros (ele exprimă stări apropiate, dar „fericit” poate desemna o stare de durată); mare – imens (ambele indică dimensiuni mari, „imens” fiind mai intens și deseori stilizat). Dicționarele de sinonime oferă liste și nuanțe de utilizare.