sinonimelor

Sinonimele reprezintă cuvinte sau expresii cu înțelesuri foarte apropiate sau identice, folosite pentru a exprima același concept sau pentru a evita repetiția în text. Ele pot influența registrul, tonul și intensitatea afirmației.

Termenul provine din greacă, din rădăcinile syn- „împreună” și onoma „nume”, fiind adoptat în română prin limbi precum franceza sau latina. În lexicografie, sinonimele sunt studiate ca o familie de termeni cu sensuri similare.

Sinonimele se clasifică în mai multe sensuri: sinonime exacte, care pot înlocui de obicei cuvântul în majoritatea contextelor fără a schimba în mod semnificativ înțelesul; și sinonime apropiate sau contextuale, care pot diferenția nuanțe de sens, intensitate, registru sau colocale.

Exemple: a cumpăra și a achiziționa sunt sinonime în sensul general de „a lua contra plată”, însă „achiziționa” este mai formal. „Frumos” și „plăcut” pot înlocui în unele contexte, dar au încărcături emoționale diferite. „A spune” și „a zice” sunt sinonime, cu „a zice” folosit adesea în registre colocviale. În scrierea științifică, se preferă termeni cât mai preciși; în literatură, se poate apela la sinonime cu forțe expresive diferite.

Pentru a identifica cele mai potrivite sinonime, se folosesc dicționare de sinonime, corpuri lingvistice și corpusuri de text. Utilitatea lor constă în claritatea, varietatea stilistică și adaptarea la publicul țintă.