senzorul

Senzorul este un dispozitiv care detectează o mărime fizică sau chimică din mediul înconjurător și produce un semnal măsurabil destinat să fie citit de un sistem de control sau înregistrat. În general, un senzor poate transforma o perturbare fizică într-un semnal utilizabil pentru monitorizare sau acțiune.

De obicei are un element sensibil, un transductor care convertește mărimea detectată într-un semnal electric, și un circuit de protecție sau de prelucrare. Semnalul poate fi analog sau digital, în funcție de design. În funcționare, sarcina principală a senzorului este să furnizeze o reprezentare fiabilă a mărimii măsurate cu cât mai puține erori posibil.

Senzorii se clasifică după mărimea măsurată (temperatură, presiune, lumină, umiditate, gaz etc.), după principiul de funcționare (optic, magnetic, inductiv, capacitiv, piezoelectric etc.) și după modul de interacțiune cu mediul (cu contact sau fără contact). Exemple comune includ senzorii de temperatură (RTD, termocuplă), senzorii de lumină, senzorii de poziție și accelerometrele.

Caracteristicile esențiale ale senzorilor sunt domeniul de măsurare, sensibilitatea, acuratețea, timpul de răspuns, modalitatea de liniarizare și stabilitatea în timp. De asemenea, fiabilitatea, funcționarea în condiții de temperatură variabilă și consumul de energie sunt criterii importante în selecția pentru aplicații practice.

Senzorul joacă un rol central în industrie, electronică de consum, transport, medicină și IoT, asigurând datele necesare pentru control, monitorizare și analiză. Evoluția senzorilor urmărește creșterea sensibilității, a fiabilității și a integrării cu tehnologii digitale.