semnificarea

Semnificarea este un substantiv românesc care desemnează sensul sau însemnătatea unui semn, a unui cuvânt sau a unei idei, precum și importanța atribuită unui eveniment sau fapt. În uz comun, termenul poate indica atât semnificația lexicală a unui element lingvistic, cât și semnificația într-un sens general, folosită în analiza textelor, în interpretarea simbolurilor sau în evaluarea unei situații.

În semiotică și lingvistică, semnificarea se referă la relația dintre un semn (de exemplu un cuvânt sau un simbol) și ceea ce desemnează, sau la ideea/conceptul pe care comunitatea îl asociază semnului. Este adesea diferențiată de sensul pur al cuvântului și poate varia în funcție de context.

Etimologic, semnificarea provine din româna latină significare, de la significare „a indica, a însemna”, prin intermediul dezvoltării termenelor din domeniul lingvistic. În română s-a cristalizat ca termen tehnic în semnologie, semiotică și filozofia limbajului.

Practica folosește semnificarea pentru a discuta nivele precum semnificația lexicală (sensul cuvintelor), semnificația narativă sau simbolică a unui text, și semnificația contextuală/pragmatică. În interpretare apar adesea discuții despre divergențele între semnificare și referință în enunțuri.

Vezi și: semiotică, semn, semnificație, sens, lingvistică.