relativizarea

Relativizarea este un termen polivalen care desemnează, în diferite domenii, acțiunea de a face afirmațiile, judecățile sau fenomenele dependente de un context, un standard sau un cadru de referință. În sens general, relativizarea indică trecerea de la o viziune universală la una condiționată de reguli sau fețe contextuale.

În lingvistică, relativizarea (relativization) este o operație sintactică ce transformă o sintagmă nominală într-o propoziție subordonată atributivă, prin utilizarea unui pronume relativ (de exemplu, în română: care, pe care, a cărui). Exemplu: „omul care a venit” sau „cartea pe care o citesc” — în ambele cazuri o parte a enunțului este relatată printr-un element de legătură cu antecendentul său.

În filosofie și științe sociale, relativizarea se referă la modul în care adevăruri, valorile sau teoriile sunt aduse în relație cu un context cultural, epistemic sau metodologic. Aceste utilizări pot urmări idei precum relativismul (concepția că adevărurile sau valorile depind de cadrul în care sunt judecate) sau contextualismul (afirmarea că înțelesul și validitatea afirmațiilor variază în funcție de situație). Termenul poate fi folosit și pentru a descrie procesul de a interpreta rezultatele cercetărilor în raport cu instrumentele, obiectivele sau normele de referință.

Etimologic, relativizarea provine din latina relativus, cu sufixul românesc -izare, formând sensuri în care ceva devine raportat la un context specific.