presupunere

Presupunerea este un termen folosit în lingvistică, filosofie a limbajului și logică pentru a desemna o informație pe care vorbitorul o consideră adevărată în contextul unui enunț, fără ca aceasta să fie enunțată în mod explicit. În semantica și pragmatica limbajului, presupunerea reprezintă conținutul de fundal pe care vorbitorul îl presupune ca fiind adevărat, iar în multe cazuri această informație rămâne adevărată chiar și atunci când enunțul este negat sau pontat diferit.

În lingvistică, presupunerile pot fi de natură semantică sau contextuală. Presupunerile semantice țin de condiția factualității lumii despre care se vorbește, în timp ce presupunerile pragmatice țin mai mult de contextul conversației și intenția vorbitorului. Un exemplu clasic (tradus în romană) este enunțul „Regele Franței este chel.”, care presupune că există un rege al Franței. Dacă se neagă enunțul, cum ar fi „Regele Franței nu este chel”, presupunerea despre existența regelui Franței rămâne discutabilă în unii cadre teoretice, însă în multe analize se consideră că existența regelui este o presupunere activată de enunț.

Un alt exemplu este „Ion s-a lăsat de fumat.” Aceasta presupune că Ion fuma anterior. În general, presupunerile pot afecta înțelegerea sensului, traducerea, rezumatul sau raționamentul, mai ales în probleme de inferență sau în procesarea limbajului natural.

În analiza logică și în filosofie, presupunerea poate desemna o ipoteză sau un ax de lucru folosit pentru a dezvolta argumente sau demonstrații, distinct de o premisă formală, dar adesea strâns interconectată cu această relație.