Presupunerea

Presupunerea este un concept din lingvistica semnatică și pragmatică care descrie o condiție de fond pe care vorbitorul o acceptă ca adevărată pentru a interpreta un enunț. În mod obișnuit, presupunerea nu este exprimată direct în enunț, dar poate influența înțelegerea acestuia într-un context dat. În studiul limbajului, presupunerile se diferențiază de conținutul enunțului în sensul că pot persista în lumea în care se vorbește chiar dacă enunțul este negat sau întrebat.

Termenul poate fi împărțit în presupuneri existențiale (care pretind existența unor entități sau situații) și presupuneri de descriere (legate de entități definite în context). Fenomene precum verbele factive (a ști, a recunoaște) sau expresii precum „a înceta să…” pot declanșa presupuneri. Exemplu: „Ion a înțeles să bea cafea” presupune că Ion obișnuia să bea cafea; „Regele Franței este înțelept” presupune existența unui rege al Franței.

În analiza semantică și pragmatică, presupunerea este tratată ca o afirmație proiectivă: poate persista în negare sau în interogări, influențând sensul total al enunțului. Practic, presupunerile contribuie la coerența discursului, la interpretarea enunțurilor ambigue și la evaluarea argumentelor. În filozofia limbajului, studiul presupunerii examinează cum comunicăm prin presupuneri comune și cum acestea afectează înțelegerea adevărului.