polimorfism

Polimorfismul este termenul folosit pentru a descrie existența a două sau mai multe forme distincte ale unei caractere într-o populație sau într-un sistem. În biologie, se referă la variabilitatea genetică sau fenotipică a unei caractere în cadrul aceleiași specii. În informatică, polimorfismul descrie capacitatea unei entități (de exemplu o interfață sau un obiect) de a se manifesta în mai multe forme, în funcție de tip sau context.

În biologie, polimorfismul genetic indică prezența a două sau mai multe forme ale unei caractere, frecvent reprezentate de alele alternative, într-o populație. Pentru ca o trăsătură să fie considerată polimorfă, formele discrete trebuie să coexiste la frecvențe suficiente. Exemplele includ morfuri cromatice diferite, polimorfismul de locus sau polimorfismul de restricție. Polimorfismul este important pentru adaptabilitate, rezistență la boli și evoluție; este menținut de selecția naturală, selecția sexuală sau deriva genetică. În plus, polimorfismul poate coexista cu polimorfism de tip SNP (single nucleotide polymorphism).

În informatică, polimorfismul permite ca același apel sau aceeași interfață să opereze pe obiecte de tipuri diferite. Se clasifică în trei direcții principale: polimorfism de subtip (din moștenire), polimorfism ad hoc (supraincărcarea funcțiilor și coerența operatorilor) și polimorfism parametric (generice, template-uri). Dispoziția dinamică sau statică a dispatch-ului contribuie la modul în care alegerea metodei potrivite se face în timpul rulării. Practic, polimorfismul sprijină reutilizarea codului, extensibilitatea și flexibilitatea sistemelor orientate pe obiecte.

Deși termenul are utilizări similare, polimorfismul în biologie și în informatică se referă la fenomene diferite: variabilitatea genetică în natură vs. capacitatea software-ului de a trata obiecte diferite ca fiind același tip de obiect sau interfață. În ambele cazuri, acesta contribuie la robustețe și adaptabilitate.