nuvele

Nuvela, plural nuvele, este o formă de ficțiune în proză de dimensiune medie, situată între povestire și roman. De obicei, concentrează acțiunea în jurul unui singur fir narativ, include un număr restrâns de personaje și culminează într-un moment decisiv. Este adesea caracterizată prin unitate tematică, o structură coerentă și un impact stilistic concentrat asupra cititorului.

Termenul se atribuie tradiției europene a novella-ei (novella în italiană, nouvelle în franceză); în literatura română a câștigat uz în secolul al XIX-lea. Față de roman, nuvela este în general mai scurtă, cu subiecte mai restrânse și cu o structură mai unitară. Scopul ei este să ofere o imagine concentrată, adesea cu o întorsătură morală sau o revelație psihologică.

Din perspectiva istorică, nuvela românească s-a dezvoltat în cadrul realismului și al dialogului social al secolelor XIX–XX. Un exemplu canonic este Moara cu noroc de Ioan Slavici (1881), care explorează ispita, moravurile și consecințele sociale într-un context rural-provincial. În secolul XX, nuvela a fost folosită pentru a aborda teme precum sărăcia, migrația, corupția sau tensiunile dintre individ și comunitate, în cadre variate.

Astăzi nuvela rămâne o formă activă în literatura română, folosită în volume de schițe, în antologii și în manuale. Ea oferă un spațiu pentru concentrarea unei situații dramatice, pentru examinarea psihologică a personajelor și pentru a sugera lecții sau observații despre condiția umană, lăsând în același timp spațiu pentru interpretare.