nervurile

Nervurile reprezintă fascicule de fibre nervoase din sistemul nervos periferic, responsabile pentru transmiterea semnalelor între creier și restul corpului. Ele includ nervi senzoriali, nervi motorii și, în multe cazuri, fibre autonome, contribuind la funcțiile somatice și vegetative ale organismului.

Structura nervilor este organizată în straturi conectiv, cu axoni înconjurați de celule Schwann. Fiecare axon poate fi mielinizat sau ne-mielinizat, iar nervii ca întreg sunt acoperiți de endoneuriu, fasciculați în perineuri, iar nervul întreg este încapsulat în epineuriu. În plus, vasele nervoase (vasa nervorum) asigură alimentarea cu sânge a țesutului nervos.

Clasificarea nervilor se poate face după originea lor: nervi cranieni (14 perechi) care se desprind din creier, și nervi spinali (30 de perechi) care pornesc de la măduva spinării. Ei pot fi senzoriali, motorii sau mixt. Fibrele autonomice pot circula prin nervi periferici, contribuind la controlul funcțiilor involuntare, cum ar fi vascularizarea și exemplul glandelilor.

Funcția principală a nervilor este transmisia semnalelor electrice: aferentele aduc informații senzoriale din receptori către SNC, iar eferentele transmiteră comenzi motorii către mușchi. Sistemul nervos periferic servește ca interfață între SNC și organele, pielea, mușchii și glandele.

Leziunile nervilor pot provoca neuropatii sau deficit motor-senzorial, în funcție de localizare și severitate. Tipuri de leziuni includ neuropraxia, axonotmesis și neurotmesis. Regenerarea în sistemul nervos periferic este posibilă, de obicei cu rată de creștere de aproximativ 1–3 mm pe zi, iar tratamentul poate implica reabilitare, terapie farmacologică și, în unele cazuri, chirurgie. Diagnosticarea poate folosi electromiografie și studiile de conducere nervoasă.