neuropatii

Neuropatiile reprezintă o familie de tulburări ale sistemului nervos periferic caracterizate prin afectarea nervilor somatici, autonomi sau senzoriali. Semnele și simptomele includ amorțeală, parestezii, durere de tip arsură sau înțepături, slăbiciune musculară, tulburări ale reflexelor, iar în neuropatiile autonome pot apărea hipotensiune ortostatică, disfuncții gastrointestinale sau tulburări sudorare. Clasificarea se bazează pe distribuția (distală symmetrică vs focală), tipul de fibre afectate (axonal sau demielinizant) și afectarea autonomă sau senzorială. Cele mai frecvente forme sunt neuropatia periferică distal symmetrică, iar altele includ mononeuropatii, neuropatii autonomice și neuropatii inflamatorii sau ereditare.

Cauzele sunt multiple. Diabetul zaharat și neuropatia diabetică distală reprezintă cea mai comună formă. Alte cauze includ alcoolul sau malnutriția, deficiențe nutriționale (de exemplu vitamina B12), toxine, infecții (HIV, hepatita C), boli autoimune, neuropatii ereditare (cum ar fi Charcot‑Marie‑Tooth) și neuropatii secundare chimioterapice sau tratamentelor oncologice.

Diagnosticul se bazează pe evaluarea clinică, teste de funcție nervoasă (electroneurografie, EMG), analize de sânge pentru niveluri de zahăr, vitamine și markeri de infecție, și investigații suplimentare după necesitate. În neuropatiile de fibre mici poate fi indicată biopsia cutanată.

Tratamentul vizează tratamentul cauzal, dacă este posibil, și ameliorarea simptomelor. Opioidele sunt rareori indicate; principalele clase pentru durerea neuropatică includ antidepressanți triciclici, SNRI, anticonvulsivante și terapii topice. Reabilitarea, fizioterapia, corectarea deficiențelor nutriționale și gestionarea simptomelor autonome completează abordarea. Prognosticul variază de la stabilizare la progresie, în funcție de etiologie și de promptitatea tratamentului.