motivarea

Motivarea este termenul de limbă română care desemnează acțiunea sau procesul de a oferi motive ori justificări pentru o decizie, un set de afirmații sau un comportament. În uz general, motivarea poate fi exprimarea raționamentului din spatele unei afirmații, al unei hotărâri sau al unei acțiuni; în contexte profesionale, se referă adesea la justificarea scrisă a hotărârilor, a contractelor sau a rapoartelor.

În psihologie, motivația este procesul din spatele inițierii, direcționării și menținerii comportamentului uman în scopuri specifice. Poate proveni din nevoi, valori, așteptări sau recompense. Se disting motivația intrinsecă (provine din satisfacția internă asociată cu efectuarea sarcinii) și motivația extrinsecă (provine din recompense sau sancțiuni externe). Numeroase teorii explică modul în care nevoile, scopurile și feedback-ul influențează comportamentul. În studiile organizaționale, motivația este văzută ca un factor-cheie al performanței și implicării.

În context juridic sau administrativ, motivarea unei hotărâri sau a unui act este textul care explică temeiurile faptei, raționamentul juridic și concluzia, permițând verificarea legalității și posibilitatea contestației. De obicei, motivarea trebuie să fie clară, coerentă și să se bazeze pe fapte suficiente și pe dispoziții legale aplicabile.

Etimologie și utilizare: cuvântul derivă din motiv, din latinescul motivus, și indică rațiunea pentru o acțiune. În limba română, termenul apare în administrație, drept, psihologie și educație.