inhalatieanesthetica

Inhalatieanesteticele reprezintă o clasă de agenți utilizați pentru inducerea și menținerea anesteziei generale prin administrare inhalatorie. Pot fi întâlniți sub formă de gaze, cum ar fi oxidul de azot, sau ca vapori ai unor compuși halogenați volatili, precum sevofluranul, izofluranul și desfluranul, cu excepția unor agenți istorici precum halotanul. Se folosesc în combinație cu oxigenul sau aerul și, uneori, cu analgezice sau relaxanți musculari administrati intravenos pentru a facilita intubarea și controlul respirator.

Mecanismul exact al inhalatieanesteticelor este complex și nu este pe deplin înțeles, dar se bazează în principal pe modularea excitabilității neuronale în sistemul nervos central. Acestea amplifică efectele inhibitorilor GABA-A, pot inhiba excitarea NMDA și interacționează cu alte canale ionice, contribuind la inducerea sedării, amneziei și immobilității. Proprietățile farmacocinetice, în special coeficientul sânge-gaz, determină rapiditatea începutului și a recuperării: agenții cu coeficient mai mic induc un somn mai rapid și se elimină mai rapid.

Administrarea se realizează prin echipamente de anestezie cu vaporizatoare și sisteme de ventilație, iar monitorizarea include semne vitale, saturația de oxigen, nivelul de CO2 și, adesea, parametri de adâncime a anesteziei (MAC sau BIS). Efectele adverse pot cuprinde hipotensiune, depresie respiratorie, iritații ale căilor respiratorii, greață și vărsături. Riscul de hipertermie maligna este asociat cu anumiți agenți halogenati. Istoric, inhalatieanestezicele au evoluat de la eter și cloroform la modele mai controlate din punct de vedere hemodinamic. În practica contemporană, sunt utilizate în majoritatea intervențiilor chirurgicale pentru inducerea rapidă și menținerea comasării, deseori în combinație cu analgezice și anestezice intravenoase.