implantului

Implantul, în medicina modernă, este un dispozitiv sau material introdus în organism pentru a înlocui o structură pierdută, a susține funcția unei părți afectate sau a facilita vindecarea. Implanturile pot fi ortopedice, dentare, auditive sau neurale, printre altele.

Categoria ortopedică cuprinde șuruburi, tije, plăci și proteze articulare, utilizate în tratamentul fracturilor, deformărilor osoase sau artrozelor avansate. Implanturile dentare sunt știfturi de titan sau alt material biocompatibil introduși în osul maxilar sau mandibular pentru susținerea coroanelor, punților sau protezelor parțiale sau totale. Implanturile cochleare asigură stimulare electrică pentru auz la persoanele cu pierdere severă de auz. Alte tipuri includ implanturi neurale, care pot implica electrozi pentru stimulare în tratamentul unor afecțiuni neurologice.

Materialele utilizate în implanturi sunt, în principal, titanul și aliajele sale, datorită biocompatibilității și capacității de osseointegrare; pot fi folosite și ceramică, zirconiu, precum și polimeri biocompatibili. Alegerea materialului depinde de funcția implantului, de locația în corp și de condițiile medicale ale pacientului.

Procedura implică evaluare preoperatorie, imagistică avansată, planificare detaliată, tehnici sterile și, în funcție de implant, anestezie locală sau generală. Ciclul de vindecare poate include osseointegrarea (difuziune între implant și os), urmată de atașarea componentelor finale și monitorizare pe termen lung.

Riscurile includ infecție, respingere sau loosenare a implantului, complicații nervoase sau vasculare, uzură sau reacții alergice. Beneficiile pot fi creșterea funcției, îmbunătățirea esteticii și a calității vieții, cu rezultate variabile în funcție de tip, tehnică și întreținere. Reglementările privind siguranța și eficacitatea implanturilor variază de la o țară la alta, iar îngrijirea și controalele regulate sunt esențiale pentru durabilitatea acestora.