hiperreactivitatea

Hiperreactivitatea este termenul utilizat în medicină pentru capacitatea crescută a unui țesut sau sistem biologic de a răspunde la stimuli, în mod excesiv sau nefiresc. Se poate manifesta prin reacții inflamatorii, disconfort sau funcționare compromisă, ca rezultat al sensibilizării, eliberării mediatorilor inflamatori și, uneori, al inflamației neurogene.

Hiperreactivitatea bronșică descrie tendința căilor respiratorii de a se îngusta în răspuns la stimuli precum exercițiul fizic, frig, fum sau alergeni. Simptomele includ dispnee, tuse și wheezing; diagnosticul se confirmă prin teste de provocare bronșică (de exemplu cu metacolină sau citrat) ce sugerează o sensibilitate crescută.

Hiperreactivitatea imună sau alergică implică reacții exagerate ale sistemului imunitar la alergeni comuni, putând cauza rinite, conjunctivită, astm alergic sau dermatitis atopică. Mediatorii inflamatori (histamina, leucotriene, citokine) contribuie la manifestări alergice și leziuni tisulare.

Hiperreactivitatea cutanată se referă la răspunsuri exagerate ale pielii la stimuli fizici sau chimici, manifestate prin eczeme, urticarie sau iritații. Factorii includ predispoziția genetică, bariera cutanată compromisă și expunerea la iritanți sau alergeni.

Evaluarea se bazează pe istoricul clinic, examenul fizic și teste specifice pentru domeniul afectat: spirometrie cu provocare pentru hiperreactivitatea bronșică, evaluări alergologice, sau evaluări dermatologice. Managementul vizează evitarea declanșatorilor și tratament țintit, cum ar fi antiinflamatoare, bronhodilatatoare, antihistaminice sau imunoterapie, în funcție de boala subiacentă.