hiperglikemii

Hiperglicemia, sau hiperglicemii la niveluri ridicate de glucoză în sânge, reprezintă o situație clinică în care glicemia este mai mare decât valorile normale. Nivelul glicemiei este considerat crescut în mod obișnuit când glicemia în repaus depășește 7,0 mmol/L sau glicemia la 2 ore după masă depășește 11,1 mmol/L, conform criteriilor majorității ghidurilor. Hiperglicemia nu este o boală în sine, ci un simptom sau o complicație asociată cu diabetul sau cu alte condiții.

Cauze majore ale hiperglicemiei includ insuficiența sau lipsa de eficacitate a insulinei, creșterea rezistenței la insulină, și expunerea la boli acute sau stres, care stimulează producția de hormoni counterregulatori. Anumite medicamente (de exemplu glucocorticoizii), modificări ale dietei sau consumul de alcool pot contribui, iar afecțiuni precum infecțiile, tulburările endocrine și pancreatita pot declanșa valori crescute ale glicemiei.

Simptomele pot include sete intensă, urinare frecventă, oboseală, vedere încețoșată și slăbiciune. În cazuri severe sau prelungite, poate apărea confuzie, greață, vărsături sau comă. Hiperglicemia severă poate evolua către complicații acide (de exemplu cetoacidoza diabetică) sau hiperosmolaritate, care necesită asistență medicală de urgență.

Diagnostic și monitorizare se bazează pe măsurarea glicemiei, precum și pe valori cum ar fi HbA1c pentru evaluarea controlului glicemic pe termen lung. Tratamentul depinde de severitate și cauză, variind de la modificări ale dietei și ajustări ale medicației până la hidratare, corectarea electroliților și, în cazuri severe, tratament cu insulină în mediul spitalicesc. Prevenția se concentrează pe controlul glicemic, educație, exercițiu fizic regulat și monitorizarea frecventă a glicemiei. Complicațiile pot fi atât acute (de exemplu CAD, SHH), cât și cronice, afectând ochii, rinichii, nervii și sistemul cardiovascular.