focalizarea

Focalizarea este procesul de a concentra lumina, semnalele sau atenția asupra unui punct sau aspect specific. Termenul provine de la latinul focus (foc). În diverse domenii, focalizarea poate desemna ajustarea opticii, dirijarea atenției sau evidențierea unei informații.

În optică și fotografie, focalizarea înseamnă ajustarea obiectivului astfel încât imaginea să devină clară pe planul focal. Distanța focală, punctul focal și profunzimea de câmp sunt concepte-cheie. Sistemele pot folosi focalizare manuală sau autofocalizare, iar defocalizarea reduce claritatea imaginii.

În optometrie și oftalmologie, acomodarea este procesul prin care cristalinul își modifică curburarea pentru a focaliza imaginea pe retină, la obiecte apropiate sau îndepărtate. Dezechilibrele de focalizare produc erori de refracție precum miopie, hipermetropie sau astigmatism, corectate prin lentile sau intervenții chirurgicale.

În psihologie cognitivă și știința atenției, focalizarea se referă la direcționarea resurselor cognitive către un stimul vizat. Atenția este selectivă: mecanismele de focalizare includ procese top‑down și bottom‑up, iar performanța la sarcini depinde de nivelul de concentrare.

În lingvistică și studiile despre structură informațională, focalizarea descrie marcarea unui element ca fiind nou sau important în enunț. În română, focalizarea poate fi realizată prin intonație, distribuția cuvintelor sau utilizarea unor expresii specifice, indicând ceea ce vorbitorul dorește să evidențieze.