femininul

Femininul, în gramatică, este genul gramatical feminin, unul dintre cele trei genuri ale limbii române, alături de masculinul și neutrul. El se aplică majoritar substantivelor, dar afectează și adjectivele, pronumele și determinarii, prin acordul în gen și număr.

Funcționarea femininului se bazează pe acord între substantiv și celelalte părți de vorbire care îl însoțesc. De exemplu, o fată tânără (feminin singular, articol nearticulate în cazul folosit) vs. fetele tinere (feminin plural, adjectivele se infirmă în plural). Forma definitivă a cuvintelor feminin poate suferi modificări la articolele hotărâte: fata (the girl) și fetele (the girls) sunt exemple uzuale ale glisei de acord și de articol.

Endings și flexibilitatea nominalelor feminine: substantivele feminine în română au adesea terminații precum -ă, -ea, -e sau -ie, exemplu: fată, carte, masă, idee. Totuși, există excepții, în special în cuvinte împrumutate sau în anumite cuvinte neutre/masculine cu frecvență în vorbire curentă. Genul poate fi stabilit lexical și nu întotdeauna poate fi dedus doar din formă.

Neutru în gramatică: româna are și genul neutru, care se comportă în singular ca masculine și în plural ca feminine; acesta este un aspect necesar pentru înțelegerea acordului în propoziție, dar femininul rămâne criteriul principal pentru acordul cu substantivele feminine.

Din punct de vedere semantic, femininul marchează adesea concepte legate de feminin sau de obiecte alături de utilizarea naturală, dar asignarea genului poate varia în funcție de istorie lexicală și de adoptarea cuvintelor în vocabularul limbii.