emularea

Emularea este procesul prin care un sistem, denumit emulator, reproduce funcționalitatea unui alt sistem, de obicei cu arhitectură diferită, permițând rularea software-ului destinat acelui sistem într-un mediu diferit. Ea poate include replicarea procesorului, memoriei, a dispozitivelor de intrare/ieșire și a sincronizării temporale, cu scopul de a oferi compatibilitate sau de a facilita conservarea software-ului pe hardware modern.

Există mai multe abordări în emulare. Emulatoarele pot funcționa în mod complet software, traducând dinamic instrucțiunile arhitecturii țintă în instrucțiuni ale arhitecturii gazdă (dynamic translation sau just-in-time), sau pot interpreta instrucțiunile direct. Unele soluții urmăresc o acuratețe ciclu-la-ciclu pentru a reproduce timing-ul original, în timp ce altele prioritizează performanța sau simplitatea. Emularea poate include, de asemenea, simularea detaliată a perifericelor, cum ar fi unitățile grafice, stocarea sau dispozitivele de intrare, ori poate oferi o compatibilitate mai generală cu seturi limitate de periferice.

Scopurile emulării includ conservarea patrimoniului digital, oferirea de posibilitatea de a rula software vechi pe platforme moderne, testarea cross-platform a aplicațiilor și sprijin pentru cercetare și educație. Emulatoarele au impact în domenii precum jocurile video clasice, software-ul de infrastructură și programele specializate care nu mai sunt produse.

Exemple notabile includ DOSBox pentru MS-DOS, QEMU pentru arhitecturi multiple, PCem pentru PC-uri vechi, Dolphin pentru GameCube și Wii, PCSX2 pentru PlayStation 2 și MAME pentru arcade. Utilizarea emulării poate impune legalitate în funcție de drepturile de autor asupra bios-urilor sau ROM-urilor asociate, iar utilizatorii trebuie să respecte legile în vigoare.

Emularea contribuie la păstrarea accesului la software-ul istoric și la înțelegerea evoluției arhitecturilor hardware și software, sprijinind comunități de hobby și cercetare.