emboliilor

Emboliile reprezintă fragmente sau agenți care circulă în sânge și pot sechestra un vas la distanță de locul de origine, provocând ocluzie vasculară. De obicei, ele pot determina ischemie tisulară și infarct în organele alimentate de circulația afectată. Termenul poate desemna diferite tipuri de materiale care circulă ca emboli.

Cele mai frecvente tipuri sunt embolii trombotice, care se desprind din trombi ce s-au format în venele profunde sau în inima; apoi embolii adipose, de aer, septice, tumori și amniotici. Fiecare tip are originea și implicațiile sale clinice specifice, necesitând abordări diagnostice și terapeutice adaptate.

Fiziopatologic, embolii se opresc în lumenul unui vas, reduc fluxul sanguin și perfuzia organului afectat. Poate apărea o reacție inflamatorie locală și compresie tisulară; localizarea determină manifestările clinice: embolie pulmonară poate provoca dificultăți respiratorii și afectare hemodinamică, în timp ce emboliile către creier sau alte organe pot genera accidente Vasculare sau infarcte.

Diagnosticul se bazează pe suspiciune clinică și investigații paraclinice precum teste de coagulare, doze de D-dimer, ecografie Doppler pentru tromboza venoasă, precum și imagistică cu angiografie pulmonară (CT sau RMN) pentru localizări diferențiate. Identificarea sursei embolice este crucială în multe cazuri.

Tratamentul depinde de tipul de embolie: anticoagulantele și, în unele situații, tromboliza sau embolectomia chirurgicală pot fi necesare, împreună cu tratamentul sursei de origine și suport vital. Măsurile preventive includ mobilizarea precoce, dispozitive de compresie venoasă și anticoagulante profilactice la pacienții cu risc înalt.

Prognosticul variază în funcție de localizare, severitate și comorbidități, dar emboliile reprezintă urgențe medicale care necesită evaluare și tratament prompt.