diamantul

Diamantul este un cristal format în principal din carbon, cu o rețea cristalină cubică. Este cea mai dură substanță naturală cunoscută, atingând 10 pe scara Mohs. Durețea, luciul adamantin și refracția ridicată îl fac valoros atât în bijuterii, cât și în aplicații industriale. Diamantul poate fi transparent sau colorat, în funcție de impurități și defecte cristaline. Fractura sa este, de regulă, conchoidală, iar lumina este intens refractată, conferind strălucire marcantă.

Diamantul se formează în adâncurile mantalei Pământului, sub presiune și temperatură foarte ridicate, pe durata mileniilor. De-a lungul timpului, diamantul poate ajunge la suprafață prin erupții de tip kimberlit. O parte din diamantele exploatate provin din depozite primare în mine, iar altele din depozite alluviale. Principalii producători mondiali includ Rusia, Botswana, Canada, Australia, Africa de Sud și Republica Democrată Congo, deși distribuția resurselor variază în timp.

Utilizările principale ale diamantului sunt bijuterii și aplicații industriale. În bijuterii, duritatea și claritatea îi conferă valoare estetică, în timp ce în industrie diamantele sunt folosite pentru tăiere, șlefuire și polizare. Calitatea diamantului se evaluează adesea prin cei patru C: carat (masă), culoare, claritate și tăiere. Diamantele sintetice sunt create în laborator prin metode precum HPHT (presiune înaltă, temperatură înaltă) și CVD (depozitare în vapori), reprezentând o alternativă pentru anumite segmente ale pieței, cu aceleași proprietăți chimice și politică de proveniență care poate diferi de cele ale diamantelor naturale.