clippingul

Clippingul este termen în limba română folosit pentru a desemna operațiunea sau efectul de tăiere a părților unui semnal, imagini sau obiecte geometrice atunci când acestea depășesc limitele admise. În tehnică, cuvântul provine din englezescul clipping și este utilizat în diferite domenii, cu sensuri apropiate, dar specifice contextului.

În procesarea semnalelor audio, clippingul apare atunci când amplitudinea unui semnal depășește nivelul maxim sau minim pe care sistemul îl poate reprezenta. Rezultatul este o formă de distorsiune prin tăierea creșterilor sinusoidale, cu potențială introducere de armonice nedorite. Se poate produce clipping tare sau clipping moale, în funcție de caracteristicile dispozitivului și de filtrare.

În imagistică digitală și video, clippingul se referă la depășirea intervalului permis pentru valoarea pixelilor (de exemplu 0–255 în 8 biți pe canal). Aceasta duce la pierderea detaliilor în zonele de luminozitate excesivă sau foarte întunecate. Tehnicile de prevenire includ expunerea corespunzătoare, optimizarea dinamicii semnalului sau post-producția cu reglaje adecvate.

În grafica pe calculator, clippingul se referă la eliminarea porțiunilor geometriei sau ale imaginii care cad în afara volumului de vizualizare. Algoritmi precum Sutherland–Hodgman sau Liang–Barsky sunt folosiți pentru a determina ce trebuie să fie redat în procesul de randare.

Clippingul reprezintă, în general, o operațiune de limitare menită să optimizeze procesarea și să controleze efectele vizuale sau semnalistice ale depășirilor de dinamică.