centrul

Centrul, în limba română, desemnează locul sau punctul aflat în mijlocul unui obiect, al unei arii sau al unei situații, precum și zona principală a unui spațiu. Termenul poate desemna atât un punct geometric cât și o regiune geografică, un centru urban sau un ansamblu instituțional.

Etimologic, cuvântul provine din latinescul centrum, prin limba română. Forma de bază este centru, iar centrul este forma de singular cu articol hotărât; împreună cu adjectivul central, derivă din aceeași rădăcină.

În geometrie, centrul unui corp este punctul de la care toate distanțele către punctele sale de margine sunt egale. În practică, se vorbește despre centrul cercului, centrul de greutate sau centrul de masă, precum și despre originea unui sistem de coordonate, la fel ca centrul în multe domenii științifice.

În geografie și urbanism, centrul orașului sau centrul istoric descriu zona centrală, adesea cu valoare comercială sau culturală. Termenul apare și în discuții despre centrele administrative sau economice, cum ar fi centrele de afaceri, centre culturale sau centre de cercetare.

Folosiri figurative includ centrul puterii, centrul atenției sau centrul unei mișcări. În română, diferența dintre centrul (cu articol) și centru (nume comun) se reflectă în funcția gramaticală și în uzul cotidian.