caracterele

Caracterele sunt semnele de scriere folosite pentru a transmite limbajul și alte informații în formă scrisă. Ele includ literele alfabetului, cifrele, semnele de punctuație și alte simboluri, precum și caractere speciale utilizate în domenii precum matematică, științe sau tehnologie. În informatică, fiecare caracter este reprezentat printr-un cod (code point), iar în prezent standardul dominant este Unicode, în timp ce în trecut s-a folosit ASCII.

Etymologia termenului indică originea din cuvântul francez caractère, care derivă din latinul character și, în cele din urmă, din grecă charaktêr, însemnând un semn gravat sau o marcă. Forma articulată a termenului în română, caracterele, folosește sufixul de articol hotărât „-le”.

Tipuri și clasificare: caracterele pot fi alfabetice (literele alfabetului limbii române și ale altor limbi), cifre (0-9), semne de punctuație (puncte, virgule, semne de întrebare etc.) și alte simboluri (valute, operatori, săgeți etc.). De asemenea, diacriticele utilizate în română (ă, î, â, ș, ț) sunt tratate ca caractere separate. În procesarea textului, caracterele pot fi reprezentate în moduri diferite vizual, iar același caracter poate avea mai multe coduri în Unicode (composed versus decomposed).

Encodare și procesare: Unicode oferă un set vast de caractere pentru majoritatea scripturilor lumii. ASCII a fost un standard anterior cu un număr limitat de caractere. Normalizarea Unicode (de exemplu NFD, NFC) facilitează compararea și sortarea caracterelor, iar UTF-8 și UTF-16 sunt tehnici comune de stocare și transfer al textului.

Utilizare: caracterele formează baza textului în orice limbă, influențând redactarea, publicarea, programarea, căutarea și prezentarea vizuală a informațiilor.