angiogenezie

Angiogeneza este procesul biologic prin care vasele de sânge noi se formează din vasele existente. Este esențială pentru dezvoltarea embrionară, repararea țesuturilor și adaptarea la hipoxie, dar poate contribui la patologie atunci când semnalizarea este dereglată.

Etapele sale includ inițierea, destabilizarea endoteliului existent, migrarea celulelor endoteliore, formarea lumenului și maturarea vaselor prin stabilizare cu ajutorul pericitele și a țesutului conector. Întregul proces este reglat de echilibrul dintre semnalizarea pro-angiogenică și cea anti-angiogenică, precum și de contextul tisular și de starea de oxigen.

Factorii principali implicați includ VEGF și receptorii săi VEGFR, FGF, angiopoietinele și PDGF, iar semnalizarea este modulată de rețele de Notch, TGF-β și Ephrini. Hipoxie este un stimulant major, activând factori de transcripție precum HIF-1α, care cresc expresia moleculelor pro-angiogenice.

În fiziologie, angiogeneza susține creșterea placentei, cicatrizarea rănilor și formarea vaselor în dezvoltarea fetală. În patologie, activitatea excesivă sau neregulată poate facilita creșterea tumorilor, retinopatie diabetică, artrită și inflamații cronice, iar lipsa sa poate împiedica vindecarea sau contribui la ischemie tisulară.

Abordările terapeutice țintite includ inhibitorii de VEGF și alte strategii antiangiogenice utilizate în oncologie și în oftalmologie pentru afecțiuni ale retinei. Deși utile, aceste terapii pot provoca efecte adverse precum hipertensiune, tromboze sau vindecare lentă a rănilor. Cercetarea continuă să clarifice mecanismele de compensare și să refineze selecția pacienților.