afectul

Afectul, în limba română, desemnează sfera emoțională a ființei: ansamblul trăirilor afective, precum bucuria, tristețea sau furia, precum și dispoziția emoțională de fond a unei persoane. În psihologie, filosofia și critica literară, afectul poate indica atât trăirea subiectivă a sentimentelor, cât și modul în care acestea se exprimă în comportament.

În uzul obișnuit, termenul poate avea nuanțe diferite față de emoție sau dispoziție. Emoția desemnează adesea experiența subiectivă intensă, iar afectul include în plus și expresia externă a acesteia (fața, vocea, gesturile). În context clinic, afectul este descris în termeni precum afect normal, afect restrâns sau afect incongruent cu starea de spirit, referindu-se la calitatea și intensitatea exprimării emoționale.

Etimologic, afectul provine din latinul affectus, prin franceza affect și apoi în română. Ca termen tehnic, este folosit în psihologie, psihiatrie și cercetări despre viața afectivă, dar apare și în vorbirea obișnuită pentru a descrie stări afective și relațiile interpersonale.