Vaccinuri

Vaccinurile sunt preparate medicale destinate să stimuleze răspunsul imun al organismului pentru prevenirea bolilor infecțioase. Ele conțin antigene ale agentului patogen sau material genetic care stimulează producerea de anticorpi fără a transmite boala. În funcție de tehnologie, vaccinurile pot fi vii atenuate, inactivate, subunitare, conjugate, polisaharidice sau pot utiliza vectori virali sau ARN mesager (ARNm).

Producția și utilizarea vaccinurilor urmează etape riguroase: cercetare preclinic, teste în faze clinice I–III, evaluare de siguranță și eficacitate, autorizare/reglementare și monitorizare post-piacă.

Prin stimularea sistemului imun, vaccinurile facilitează recunoașerea și neutralizarea agentului patogen în cazul unei expuneri ulterioare. Administrarea se realizează în principal prin injecție, deși unele vaccinuri se pot administra pe cale orală sau nazală. Schemele de dozare variază în funcție de vaccin și de grupul de vârstă; pot include doze primare și rapeluri pentru a asigura protecție pe termen lung. Siguranța vaccinurilor este monitorizată continuu; reacțiile adverse sunt, în general, ușoare și de scurtă durată, iar cazuri grave sunt rare. Contraindicațiile includ alergii la componentele vaccinului și, în unele situații, recomandările medicale pentru gravide.

Impactul vaccinării a fost semnificativ în reducerea mortalității și a incidenței bolilor prevenibile. Programele naționale de vaccinare contribuie la imunitatea colectivă, ceea ce reduce transmiterea și protejează persoanele vulnerabile. În context global, vaccinurile rămân un instrument-cheie de sănătate publică, în timp ce provocările includ accesul echitabil, finanțarea și combaterea dezinformării.