Suspensiile

Suspensiile sunt sisteme în care particule solide sunt dispersate într-un lichid (suspensie lichidă) sau într-un gaz, fără a se dizolva. Ele sunt eterogene, iar particulele pot fi observate la microscop. În funcție de mărimea particulelor, suspensiile pot varia de la fois grosiere la moderate, iar suspensiile coloide au particule de natură submicrometric, în general între câțiva nanometri și câteva sute de nanometri.

Stabilitatea suspensiilor depinde de mărimea și densitatea particulelor, de vâscozitatea mediului, de temperatura și de interacțiunile dintre particule și mediu. Fără stabilizare, particulele se pot sedimenta sau se pot aglomera. Se folosesc aditivi precum stabilizatori, surfactanți sau polimeri pentru a menține dispersia. Proprietățile electrostatice (potențial zeta) și procesul de floculare joacă roluri importante în comportamentul de sedimentare și clarificare.

Suspensiile au aplicații diverse în științe și industrie. În tehnică, termenul poate desemna sistemele de suspensie ale vehiculelor, adică ansamblul de arcuri, amortizoare, brațe și bară stabilizatoare, care controlează picurarea și aderența roților. Există suspensii independente (fiecare roată are propriul circuit de amortizare) și suspensii cu punte rigidă (axă fixă).

În domeniul chimiei și farmaciei, suspensiile lichide sunt utilizate pentru administrarea de substanțe insolubile, vopsele, produse alimentare și materiale plastice. Stabilitatea suspensiilor depinde de distribuția particulelor, de compatibilitatea mediului și de tehnici de amestecare, sedimentare și separare, care pot implica filtrare, centrifugare sau re-disperse.