Nerelativizarea

Nerelativizarea este un termen folosit în literatura română de logică, filosofie și lingvistică pentru a desemna opoziția față de relativizare sau situațiile în care o relativizare nu este aplicată. În practică, poate desemna, în sens teoretic, respingerea restricțiilor de domeniu impuse printr-un predicat sau analiza modului în care enunțurile își păstrează înțelesul fără a aplica o relație de domeniu.

În logică, relativizarea transformă o formulă astfel încât cuantificatorii să se refere doar la elemente care satisfac o condiție R. Nerelativizarea se referă la cazuri în care asemenea restricții nu sunt introduse sau nu afectează înțelesul enunțului; un exemplu tipic este diferența între ∀x P(x) și ∀x (R(x) → P(x)).

În lingvistică, relativizarea se referă la formarea enunțurilor cu propoziții relative. Nerelativizarea poate descrie analize în care dependențele dintre substantivul reprezentat și predicat nu sunt exprimate prin clauze relative, ci prin alte structuri sau prin elipsis, sau în care determinarea referențială nu necesită o înrădăcinare în clauze relative. În ambele domenii, nerelativizarea este discutată în contexte teoretice despre limitele și scopul relativizării.

Este un termen mai puțin folosit în parlul internațional, fiind în principal întâlnit în literatura română despre logică, filosofie conceptuală și lingvistică structurală. Vezi și: relativizarea (logica), relativizarea (lingvistică).