Naionalismul

Naționalismul este o ideologie politică și o mișcare socială care afirmă faptul că națiunea, definită prin comunitatea comună de limbă, cultură, istorie sau suveranitate politică, ar trebui să servească drept fundament al ordinii politice și al identității colective. Termenul își are rădăcinile în latina natio și a devenit central în formarea statelor națiune în Europa modernă, în special în secolele XVIII– XIX.

Naționalismul se distinge în diverse forme. Naționalismul civic sau cetățean se bazează pe cetățenie și valori democratice comune; naționalismul etnic pune accentul pe apartenența la o comunitate definită prin cultură, limbă sau moștenire istorică. Filosofi precum Johann Gottfried Herder, Ernest Renan și Giuseppe Mazzini au influențat concepția despre națiune ca spațiu de autodeterminare și unitate politică.

În istorie, naționalismul a fost motorul unirii sau separării: a facilitat formarea statelor moderne, a alimentat mișcările de eliberare și unificare, dar a provocat excluziune, discriminare și violență când a fost folosit pentru a legitima supremația sau agresiunea asupra altor grupuri. În unele perioade, a fost cooptat de regimuri autoritare sau totalitare.

Analitic, naționalismul este criticat pentru potențialul său de a eroda pluralismul, drepturile minorităților și stabilitatea internațională. În reacția la el, liberal-democrații și cercetătorii disting între naționalismul legitim de autodeterminare și formele extremiste sau xenofobe ale naționalismului.

În prezent, naționalismul operează în contexturi globalizate, unde identități multiple pot coexista cu loialități naționale. Este discutat în legătură cu imigrația, suveranitatea statelor, integritatea teritorială și proiectele suprastatale, precum Uniunea Europeană, accentul fiind pe consens între identitate și drepturile cetățenilor într-un spațiu public plural.