Infraciuni

Infraciuni, typically written infracțiuni in standard Romanian, refer to acts or omisiuni that the criminal law defines as crime and sancționează cu pedope sau alte măsuri penale. Ele acoperă o gamă largă de fapte împotriva persoanei, a patrimoniului sau a ordinii publice, distinctându-se de contravenții (infracțiuni administrative) și de prejudicii civile.

Elementele unei infracțiuni includ, în general, fapta (comportamentul ori omisiunea interzisă), latura obiectivă (consecințele materiale sau situația juridică afectată), precum și latura subiectivă (măsura vinovăției, cum ar fi intenția sau culpa). Vinovăția poate lua forme precum intenția directă, intenția indirectă sau culpa (neglijența sau imprudența), în funcție de norma penală aplicabilă. Unele infracțiuni pot fi comise ca tentativă, iar altele pot implica participarea unei persoane ca autor, instigator sau complici.

Clasificarea infracțiunilor variază între sisteme juridice, dar în multe jurisdicții românești se diferențiază între infracțiuni contra persoanei (de exemplu vătămarea corporală, omorul), infracțiuni contra patrimoniului (furt, înșelăciune), infracțiuni contra ordinii publice (disturbare a liniștii, abuz de putere) și altele. Pedeapsa pentru infracțiuni poate include închisoare, amenzi sau alte măsuri, iar răspunderea poate fi limitată de prescripție, recunoaștere, sau alte circumstanțe ce atenuază sau agravează răspunderea.

În practică, codurile penale stabilesc elementele specifice ale fiecărei infracțiuni, procedurile de urmărire penală și drepturile persoanelor acuzate. Observațiile de mai sus se referă la concepte generale și pot varia în funcție de jurisdicție.