Fuziunea

Fuziunea este procesul prin care două sau mai multe entități se reunesc pentru a forma o entitate unică. În sens general, fuziunea implică combinarea componentelor, ideilor sau substanțelor pentru a crea un sistem nou, deseori mai complex sau mai funcțional decât suma părților.

În fizică, fuziunea nucleară descrie reacția prin care nuclei ușori se unesc pentru a forma nucleu mai greu, eliberând energie. Această reacție este sursa de energie a soarelui și a altor stele. Pe Pământ, cercetările urmăresc realizarea fuziunii în condiții controlate, prin dispozitive precum tokamak sau fuziune indusă prin laser. Provocările includ menținerea plasmei la temperaturi extreme și asigurarea confinării necesare, iar potențialul este generarea unei surse de energie cu emisii reduse deșeuri radioactive în comparație cu fisiunea nucleară convențională.

În biologie și știința materialelor, fuziunea se referă, printre altele, la fuziunea celulară, un proces în care două celule se contopesc pentru a forma o celulă cu conținut comun, având rol în dezvoltare, fertilizare și răspuns imun. În știința materialelor, termenul este folosit pentru descrierea topirii și îmbinării metalelor pentru formarea unui aliaj prin fuziune.

În economie, fuziunea desemnează unirea a două sau mai multe entități juridice într-o singură companie sau într-o entitate nouă. Tipuri frecvente includ fuziuni orizontale (întreprinderi din aceeași industrie), fuziuni verticale (lanțul de producție) și fuziuni conglomerate. Motivele pot include sinergii, extinderea pe piețe noi și reducerea costurilor, însă pot apărea și riscuri legate de integrarea culturilor, redundanțe și reglementări antitrust.

Reglementările privind fuziunile urmăresc evaluarea impactului asupra concurenței și a consumatorilor, precum și condiții pentru aprobarea tranzacțiilor.