Epiteliul

Epiteliul este unul dintre cele patru țesuturi fundamentale ale corpului, format din celule unite între ele și așezate pe o membrană bazală. El acoperă suprafețe ale corpului și căptușește cavități interne, formând, în unele cazuri, glande. Majoritatea epiteliilor sunt avasculare, primind oxigen și nutrienți prin difuziune din țesutul conjunctiv subînțeles.

Clasificarea epiteliului se bazează pe mai multe criterii. După numărul de straturi se întâlnește epiteliul simplu (un singur strat), stratificat (două sau mai multe straturi) și pseudo-stratificat (apar ca având mai multe straturi, dar toate celulele ating membrana bazală). După forma celulară se disting epiteliul pavimentos, cuboid și cilindric. După funcție, se separă epiteliul de acoperire (debarieră și de protecție) de epiteliul glandular, care formează glandele.

Funcțiile principale ale epiteliului includ protecția mecanică și chimică a vieții moi, bariera selectivă împotriva mediilor externe, secretia și absorbția substanțelor, precum și facilitarea schimburilor de gaze și a percepției senzoriale în anumite tipuri de epiteliu. Epiteliul poate conține, de asemenea, receptori senzoriali dedicați.

Caracteristicile structurale tipice includ existența legăturilor intercelulare (tight junctions, desmosomi, gap junctions) și a membranei bazale. Deoarece este avascular, trofostasisle se realizează prin țesutul conjunctiv subiacent. În plus, epiteliul se reînnoiește în mod regulat, prin celule stem localizate în stratul bazal.

Localizări comune includ epiteliul de acoperire al pielii, mucoasele tractului digestiv și respirator, ale aparatelor urinar și reproducător, precum și unitățile glandulare endocrine și exocrine.