Compromisul

Compromisul este un substantiv masculin în limba română, care desemnează un acord încheiat prin concesii reciproce între părți aflate în conflict sau în divergențe. Este folosit atât în limbajul uzual, cât și în contexte politice, diplomatice sau juridice, pentru a desemna un acord existent sau pentru a descrie procesul de reglementare a diferențelor prin concesii. Forma articulată „compromisul” se referă de obicei la un compromis concret discutat sau menționat într-un context specific.

Etymologia: cuvântul provine din compromis, fiind împrumutat în română din franceza compromis, care la rândul său își are rădăcinile în latina medievală compromisum, indicând un acord sau promisiune obligatorie. În română, „compromis” (substantiv) a intrat în uz ca împrumut lexical, iar articolul hotărât -ul formează „compromisul” pentru a desemna „the compromise”.

Utilizare: se spune, în mod uzual, „a ajunge la un compromis” sau „a face un compromis”. „Compromisul” poate desemna un acord specific într-un proces de negociere sau poate figura într-o enunțare referitoare la o soluție de mijloc discutată în contexte politice, sociale ori juridice. Sinonimele includ înțelegere, acord de mijloc, concesie.

Nuanțe: termenul poate avea conotații diferite în funcție de context — de la acceptare pragmatică la compromisuri politice sau morale; în mod obișnuit indică însă reglementarea diferențelor prin concesii reciproce.