Având

Având este forma de gerunziu prezent a verbului a avea în limba română. Îi atribuie sensul de „fiind în posesia sau în situația de a avea” și funcționează ca o formă non-finită care descrie o acțiune în curs sau o circumstanță asociată acțiunii principale. În uzul curent, având apare frecvent în construcții precum având în vedere, dar poate introduce și alte tipuri de relații între propoziții.

Sunt două aspecte principale ale utilizării sale: concomitența și cauza sau condiția. În construcții cu având în vedere, expresia marchează o take în considerare a unei situații pentru a stabili decizii sau concluzii: Având în vedere contextul, decizia a fost să amânăm. De asemenea, având poate introduce o circunstanță care explică sau motivează acțiunea din propoziția principală, de exemplu: Având în vedere timpul scurt, am lucrat rapid. În pronunția formală sau în scris, această formă este preferată în locul unor construcții mai complicate.

Etymologiea sa poate fi urmărită până la verbul a avea, din rădăcina latină habēre, prin evoluții fonetice din româna veche. Gerunziul „având” este parte a sistemului românesc de forme non-finite, alături de „fiind” (gerunziu al a fi) și de alte forme geruntive pentru diferite verbe.

Observații de stil: utilizarea lui având poate conferi textului un registru mai conservator sau formal. În vorbirea obișnuită, se poate înlocui cu alte structuri ca fiind în vedere sau cu propoziții explicative, în funcție de context. Înaintea sau după propoziția principală, având în vedere este adesea plasat la începutul enunțului pentru a introduce circumstanțe relevante.