înconjura

Înconjura, a înconjura, este un verb tranzitiv din limba română care înseamnă a înconjura, a încercui sau a înființa o zonă în jurul unui obiect, a unei persoane sau a unei entități. Este folosit atât în sens fizic, cât și în sens figurat. Exemplu: Armata a înconjurat orașul; orașul era înconjurat de ziduri în timpul asediului; problema a fost înconjurată de măsuri de securitate.

Originea lexicală derivă din prefixul în- adăugat la verbul conjura, având sensul de a pune în jur sau în cerc în jurul unui spațiu sau al unei entități. În uz, poate desemna atât o acțiune concretă de împrejmuire, cât și o situație figurată în care ceva este înconjurat de circumstanțe, forțe sau condiții.

Forma și utilizarea gramaticală: înconjura este un verb de conjugare regulată din grupa I, folosit cu subiecte apropiate în diferite timpuri și moduri. Participiul trecut este înconjurat (masc.) sau înconjurată (fem.). În construcții compuse se poate spune „am înconjurat”, „au înconjurat” etc., iar în voce activă se găsește în mod uzual cu verbul auxiliar a avea.

Sensuri conexe: încercuire, înconjurare (substantiv). Se poate întâlni și în sensuri figurate, de exemplu în sensul de a înconjura o problemă sau o strategiie cu măsuri de securitate sau de control.

Vezi și: conjura (a conspira), încercuire, înconjurare.