Înelesul

Înelesul, în ortografia românească standard, este forma de scriere neortografiată a termenului înțelesul, care înseamnă sensul sau semnificația unui cuvânt sau al unei expresii. În lingvistică, semantică și lexicografie, aceste noțiuni sunt folosite pentru a desemna conținutul informațional transmis de o unitate lexicală sau de o enunțare. Forma fără diacritice, Înelesul, poate apărea în titluri sau în textele unde diacriticele nu sunt folosite, dar nu este recomandată în scrierea normală.

Originea termenului este legată de verbul a înțelege; înțelesul exprimă conținutul semantic pe care o expresie îl transmite și care poate fi identificat în context. În glossară, înțelesul poate fi descris prin definiții, exemple și echivalențe; în practică, el poate include atât sensuri literale, cât și sensuri figurate. Distincțiile dintre înțeles, sens și semnificație sunt adesea discutate în semiotică: înțelesul este în mod uzual legat de conținutul cognitiv al unei expresii, în timp ce sens poate referi relația dintre cuvânt și ideea evocatǎ, iar semnificația poate desemna relația dintre cuvânt și obiectul desemnat.

În practică, înțelesul unui cuvânt poate varia în funcție de context, registru sau situație comunicativă. De exemplu, cuvântul „mare” poate avea înțelesul de dimensiune mare sau poate exprima o idee figurată de importanță, în funcție de utilizare.

Vezi și: Semantica, Semnificație, Lexicografie.