unghiurilor

În geometrie, unghiurile reprezintă concepte sau figuri formate de două semiraze care au același vârf. Măsura unghiului poate fi exprimată în grade sau în radiani. Unghiul este o măsură a bruscării sau a rotației necesare pentru a alinia cele două semiraze.

După mărime, unghiurile sunt clasificate în mai multe categorii: unghi ascuțit (mai mic decât 90 de grade), unghi drept (exact 90 de grade), unghi obtuz (mai mare decât 90 și mai mic decât 180 de grade), unghi reflex (mai mare sau egal cu 180 de grade și mai mic decât 360) și unghi plin (360 de grade, echivalent cu o rotație completă). Uneori se definesc unghiuri complementare (ale căror sume sunt 90 de grade) și unghiuri suplementare (ale căror sume sunt 180 de grade).

În dependință de poziție, unghiurile pot fi adiacente (locuite una lângă alta cu un singur bord comun) sau verticale/opuse (două unghiuri formate de două perechi de liziuni opuse). În jurul unui punct se poate forma o sumă de 360 de grade, iar pe o linie dreaptă suma unghiurilor adiacente este 180 de grade.

Măsurarea unghiurilor se realizează cu ajutorul protractorului (transportor) sau a goniometrului în contexte mai avansate. În matematică și fizică, unghiurile sunt fundamentale în trigonometrie, geometrică în coordonate și în aplicații precum calcularea pantelor, distanțelor și orientării.

Etimologic, cuvântul provine din latinescul angulus, „colț” sau „unghi”. În română, termenul la pluralul unghiurilor apare frecvent în descrierea relațiilor și operațiunilor între unghiuri.