spiritualitate

Spiritualitate este un termen cu înțeles variabil, utilizat pentru a desemna aspecte ale experienței umane legate de sens, scop, valori și de o posibilă legătură cu o realitate transcendentă sau cu ceva mai mare decât sinele. Pentru mulți oameni, spiritualitatea implică o orientare interioară către cunoașterea de sine, compasiune și conectarea cu ceilalți, cu natura ori cu o forță sau o realitate sacră. Spre deosebire de religie, care se referă adesea la îndoite doctrine, practici comunitare și instituții, spiritualitatea poate exista independent de religie organizată, sau poate coexista cu aceasta.

Cadruri teoretice diferite evidențiază aspecte precum transcendența (căutarea sensului, interconectarea cu ceva dincolo de experiența imediată) și imanența (experiența de întru-totul în viața de zi cu zi). Manifestările spiritualității includ practici precum meditația, rugăciunea, contemplarea naturii, reflecția etică, arta, voluntariatul sau experiențe de comuniune cu alți oameni.

Din perspectiva științelor sociale și a psihologiei, spiritualitatea este studiată ca dimensiune a bunăstării, identității și motivării personale, iar definițiile variază în funcție de cultură. Istoric, însă, formele de spiritualitate s-au diferențiat între tradiții religioase, mișcări filozofice și formări moderne de spiritualitate seculară, includând practici precum mindfulness și etici global-umane.

Criticii subliniază lipsa unei definiții universal acceptate și dificultățile de evaluare obiectivă, în timp ce susținătorii o văd ca o resursă pentru reziliență, compassie și coeziune socială.