raionalitatea

Raționalitatea este un concept central în filosofie, științe cognitive, economie și științe sociale, referitor la capacitatea de a gândi, a evalua dovezi și a lua decizii în concordanță cu scopuri, reguli logice și date disponibile. În mod convențional, se disting raționalitatea instrumentală, care se referă la alegerea acțiunilor ce maximizează atingerea obiectivelor, și raționalitatea epistemică, legată de justificarea și actualizarea credințelor pe baza probelor.

Raționalitatea instrumentală vs epistemică are rădăcini în logică, probabilitate și teorie decizională. Un alt concept, raționalitatea limitată (bounded rationality), introdus de Herbert A. Simon, recunoaște constrângerile cognitive, informaționale și de timp, conducând la soluții satisfăcătoare în loc de cele optime. În practică, raționalitatea este adesea afectată de constrângeri contextuale, emoții și informații incomplete.

Istoria raționalității are rădăcini în filosofia clasică (Aristotel, stoicism), apoi în raționalismul modern (Descartes, Spinoza) și în filosofia lui Immanuel Kant, cu preocupări despre justificarea cunoașterii. În științele sociale, teoria raționalității a fost consolidată prin economia decizională și teoria jocurilor. În prezent, se distinge între raționalitatea normativă (cum ar trebui să gândim pentru a atinge obiectivele) și raționalitatea descriptivă (cum oamenii efectiv gândesc). Criticile subliniază că raționalitatea idealizată poate neglija contextul, afectele și normele culturale.