presiunilor

Presiunile (presiunea) reprezintă forța exercitată pe unitatea de suprafață, perpendiculară la acea suprafață. În inginerie, fizică și meteorologie, presiunea poate varia în funcție de proprietățile fluidului, de adâncime sau de viteza de mișcare. În mecanica fluidelor și hidrostatică, presiunea poate crește cu adâncimea, iar în mediile în mișcare poate fi influențată de viteză și de accelerație.

Tipuri principale sunt presiunea absolută, presiunea manometrică (indicată) și presiunea diferențială. Presiunea absolută este măsurată față de vid; presiunea manometrică este presiunea indicată în raport cu atmosfera; presiunea diferențială este diferența dintre două niveluri de presiune. Exemplele includ presiunea atmosferică la nivelul mării (~101,3 kPa) și presiunea hidrostatică p = ρ g h în coloanele de fluid. În curgerea fluidelor, presiunea totală se poate exprima ca p_total ≈ p_static + p_dynamic, unde p_dynamic = 1/2 ρ v^2.

Unități și măsurări: unitatea de bază în Sistemul Internațional este pascalul (Pa). Se folosesc și kilopascalul (kPa), barul (1 bar = 100 kPa) și atmosfera standard (1 atm ≈ 101325 Pa). Măsurarea presiunii se face cu barometre, manometre și senzori de presiune, folosind metode precum barometria, sisteme cu capsule sau senzori piezo-rezistivi, capacitive sau diferențiali.

Aplicații și contexte: în inginerie, presiunile sunt critice pentru proiectarea vaselor sub presiune, conductelor, motoarelor și sistemelor HVAC. În medicină, presiunea arterială reprezintă un parametru vital, iar în industrie și aerospațiu se operează adesea la presiuni controlate. În meteorologie, presiunea atmosferică influențează vremea, formând sisteme de presiune ridicată și scăzută și hărți de isobare.