plafoane

Plafoanele reprezintă limita superioară a spațiului interior și pot fi atât element structural, cât și finisaj decorativ al încăperilor. În limba română, termenul poate desemna tavanul propriu-zis sau două subcategorii principale: plafonul solid (structural) și plafonul fals sau suspendat, montat sub tavanul existent. De-a lungul istoriei, plafoanele au influențat ambianța, iluminarea și confortul termic și acustic al spațiului.

Există mai multe tipuri de plafoane. Plafoanele structurale formează limitarea superioară a încăperilor și pot fi finisate cu vopsea, tencuială sau plăci. Plafoanele false sau suspendate constau într-un cadru portant sau suspensii cu plăci orientate în funcție de design, permițând accesul la instalații. Uneori se folosesc plafoane extensibile sau textile, concepute pentru flexibilitate în proiect.

Materialele utilizate includ plăci de gips-carton, plăci din fibrociment sau mineral, lemn, metal sau PVC. La plafoanele suspendate, panourile se montează pe un cadru și pot avea finisaje variate, de la aspect modern la texturi rustice. Izolația termică și fonică se poate integra în spațiul de deasupra plăcilor, cu vată minerală sau materiale similare. Iluminarea integrată, cum ar fi spoturi încastrate sau benzi LED, este frecvent combinată cu plafoanele.

Plafoanele influențează atât aspectul spațiului, cât și performanțele energetice și acustice. Alegerea materialelor, a rezistenței la umiditate și a soluțiilor de siguranță poate afecta durabilitatea și costurile de întreținere. În proiectare, se ține cont de normele locale de rezistență, de protecția la incendiu și de accesul la instalațiile electrice sau sanitare.

Întreținerea plafoanelor presupune curățare periodică, verificări de umiditate și mucegai în zonele vulnerabile, înlocuirea plăcilor deteriorate și reîmprospătarea finisajelor prin vopsire sau înlocuire. Montajul și reparațiile ar trebui efectuate de profesioniști pentru a asigura siguranța structurală și conformitatea cu normativele.